Ori de câte ori cineva te înfurie, să știi că gândul tău ți-a adus supărarea.

Amintește-ți că învinuirile sau loviturile nu ofensează în sine, ci părerea ta despre ele resimte ofensa. Ori de câte ori cineva te înfurie, să știi că gândul tău ți-a adus supărarea. De aceea, străduiește-te mai întâi să nu te lași cuprins de închipuirea ta: iar dacă apuci să stăpânești momentul și să amâni cearta, vei dobândi cu ușurință stăpânire de sine.

Convingerile noastre profunde și inconștiente reprezintă un filtru al percepției noastre. Totodată percepția unei situații influențează ceea ce simțim, gândim și facem. În același fel, și gândurile și sentimentele noastre ne influențează percepția.  Astfel, e posibil ca un om pe care eu îl percep ca fiindu-mi superior să declanșeze în mine sentimente de inferioritate. Dacă am însă o zi bună, în care mă simt puternic și plin de succes, e foarte posibil să percep același om drept egal ca valoare cu mine sau poate chiar inferior mie.

Unui meseriaș priceput sau unui savant îi stă bine atunci când e mândru de arta sa și privește împăcat și mulțumit la viață. Nimic nu e mai jalnic, în schimb, decât un cârpaci sau un institutor care printr-o mină suferindă dă de înțeles că el ar fi fost născut pentru ceva mai bun. Nu există nimic mai bun decât binele! Iar aceasta înseamnă să ai o anumită îndemânare și din ea să creezi.

Diferența esențială dintre cultura din trecut și divertismentul de astăzi este că produsele acelei culturi, aveau pretenția de a transcende timpul prezent, de a dura, de a viețui și pentru generațiile viitoare, în vreme ce produsele culturii de azi sunt fabricate ca să fie consumate pe loc și apoi să dispară, precum biscuiții și popcornul. Tolstoi, Thomas Mann, chiar și Joyce și Faulkner scriau cărți care aveau pretenția să învingă moartea, să le supraviețuiască autorilor, să continue să atragă și să fascineze cititori din viitor. Telenovelele braziliene și filmele de la Bollywood, precum și concertele Shakirei nu pretind dă dureze mai mult decât timpul cât sunt difuzate, după care dispar pentru a face loc altor produse la fel de pline de succes și de efemere. Cultura înseamnă distracție și ceea ce nu e distractiv nu e cultură.

De aceea, dacă vrem ca iubirea fizică să continue să îmbogățească viața oamenilor, putem să eliberăm sexul de prejudecăți, dar nu de formele și ritualurile care îl înfrumusețează și-l civilizează și, în loc să-l scoatem la lumină și în stradă, mai bine ar fi să protejăm intimitatea și discreția care le permit îndrăgostiților să se joace de-a zeii și să simtă că într-adevăr sunt zei în clipele acelea intense și unice de pasiune și dorință împărtășită.

Fericirea aduce prea puțină valoare pentru supraviețuire sau chiar deloc. Cumva ignori un apus frumos sau faci abstracție de scâncetul unui bebeluș ori treci pe lângă tufa de trandafiri fără să-i miroși florile? Nu se întâmplă nimic rău. Dar să-ți scape foșnetul tigrului? E fatal! Astfel, de mii de generații, ne-am rafinat capacitatea de a reacționa chiar și la cea mai mică șoaptă a celei mai îndepărtate posibilități de amenințare și de a abandona pe loc starea de fericire. Mama natură are mare grijă de supraviețuirea noastră și nu se ocupă deloc de fericirea noastră.

Flexibilitatea psihologică înseamnă să decuplăm pilotul automat care ne conduce viața ori de câte ori anxietatea ne îndeamnă să evităm ceva, inclusiv propriile noastre emoții sau vrea să adoptăm comportamente de siguranță. În loc să acționăm în acest fel, putem alege să ne comportăm în conformitate cu sistemul nostru de valori.

Anxietatea spune să stai în casă în siguranță. Inflexibilitatea automatismului psihologic spune să te joci jocuri video pentru a te calma. Flexibilitatea psihologică îți propune să faci ceva diferit. Te întâlnești cu un prieten. De asemenea, dacă anxietatea îți spune să eviți să faci sport, că te poți accidenta grav, flexibilitatea psihologică te îndeamnă să te concentrezi pe aici și acum, să devii conștient că și mersul pe stradă e un risc, asta nu înseamnă că nu mai facem nimic. Poți astfel controla acțiunea ta în aici și acum, și nu rezultatele, dar de asemenea șansele ca să pățești ceva când faci sport sunt aceleași ca atunci când mergi normal pe stradă. Mintea ta creează scenarii periculoase și exagerate pentru a te ține în siguranță, dar prețul pe care îl plătești este acela că îți pierzi vitalitatea.

„Există puțină prietenie în lume, și mai puțină decât între alții, între egali - aceea era slăvită de obicei. Cea care există e între superior și inferior, căci succesul unuia e legat de al celuilalt […] Unul dintre principalele fructe ale prieteniei este ușurarea și descărcarea preaplinului inimii și nădufului pe care îl pricinuiesc și îl aduc suferințele sufletești, de toate felurile.” Un prieten este ca o ureche, „Cei care nu au prieteni cărora să-și deschidă inima sunt canibali pentru propria lor inimă… Și nu trebuie să înțelegem că acest lucru se referă numai la sfaturile sincere pe care cineva le primește de la un prieten al său, ci, mai înainte de a ajunge la aceasta, este sigur că spiritul și intelectul oricărui om care are mintea încărcată cu multe gânduri se lipezește, și ideile sale devin distincte când le împărtășește altuia și stă de vorbă cu acesta; el mânuiește ideile sale cu mai multă ușurință, le rânduiește în chip mai metodic; vede cum se prezintă ele îmbrăcate în cuvinte; în sfârșit, el devine astfel mai înțelept decât era, și aceasta printr-o convorbire de un ceas, mai mult decât printr-o meditație de o zi întreagă.

Un bob de nisip poate răsturna un munte. 
Nimic din ce vedem pe lume nu poate fi comparat cu apa,
deoarece ea este slabă și foarte influențabilă, 
însă nimic nu este mai eficient ca ea,
atunci când atacă piatra.

Nu putem schimba trecutul, lucrurile nefericite care ni s-au întâmplat. Dar ne putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre trecut. Acest exercițiu ne aliniează cu puterea posibilității; îmbrățișăm izbăvirea și creșterea. Schimbarea poveștii nu înseamnă că justificăm acțiunile oamenilor care ne-au rănit. Nu trebuie să iertăm până nu suntem sută la sută pregătiți. Iar iertarea noastră nu scuză ce ne-au făcut ei. Dar ne eliberează de stres.

Nu ne schimbăm povestea pentru a-i ajuta pe ei, ci pe noi înșine și pentru a ne elibera  propriul viitor de suferința trecutului. Deși nu putem schimba trecutul, putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre trecut. Astfel creăm un viitor nou.