Fericirea aduce prea puțină valoare pentru supraviețuire sau chiar deloc. Cumva ignori un apus frumos sau faci abstracție de scâncetul unui bebeluș ori treci pe lângă tufa de trandafiri fără să-i miroși florile? Nu se întâmplă nimic rău. Dar să-ți scape foșnetul tigrului? E fatal! Astfel, de mii de generații, ne-am rafinat capacitatea de a reacționa chiar și la cea mai mică șoaptă a celei mai îndepărtate posibilități de amenințare și de a abandona pe loc starea de fericire. Mama natură are mare grijă de supraviețuirea noastră și nu se ocupă deloc de fericirea noastră.
Nu putem schimba trecutul, lucrurile nefericite care ni s-au întâmplat. Dar ne putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre trecut. Acest exercițiu ne aliniează cu puterea posibilității; îmbrățișăm izbăvirea și creșterea. Schimbarea poveștii nu înseamnă că justificăm acțiunile oamenilor care ne-au rănit. Nu trebuie să iertăm până nu suntem sută la sută pregătiți. Iar iertarea noastră nu scuză ce ne-au făcut ei. Dar ne eliberează de stres.
Nu ne schimbăm povestea pentru a-i ajuta pe ei, ci pe noi înșine și pentru a ne elibera propriul viitor de suferința trecutului. Deși nu putem schimba trecutul, putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre trecut. Astfel creăm un viitor nou.
