Nu se poate numi virtute omorârea propriilor cetățeni, trădarea prietenilor, lipsa de credință, de pietate, de religie; asemenea modalități pot face să fie cucerit un imperiu, însă nu glorie.

Nimic nu făcut-am astăzi.

- Ce, nu ai trăit? Nu-i numai cea mai de temei, dar cea mai strălucită din îndeplinirile noastre. Măreață și falnică, cea mai presus făurire a noastră este a trăi cum se cade. Este o perfecțiune absolută și aproape divină a ști să te bucuri sincer de faptul că ești.

Renunțarea înseamnă capitularea în fața acestui moment, nu a unei povești prin care interpretezi acest moment și apoi încerci să te resemnezi.
De exemplu, e posibil să suferi o invaliditate și să nu poți merge. Condițiile sunt așa cum sunt.
Poate că mintea ta ar crea o poveste de genul: “Iată unde am ajuns. Am sfârșit într-un scaun cu rotile, viața a fost dură și nedreaptă cu mine. Nu merit una ca asta.”
Poți accepta realitatea acestui moment și să nu-l confunzi cu o poveste pe care mintea ta a creat-o în jurul acestuia?

Rar se întâmplă să dai peste un spirit liber, iar când întâlnești unul, îți dai seama că lucrul cel mai bun din el nu se dezvăluie în operele sale (când scrii, porți misterios lanțuri), ci în destăinuirile în care, eliberat de convingeri sau fasoane, ca și de orice preocupare pentru rigoare sau onorabilitate, el își etalează slăbiciunile. 

Încă de multă vreme am băgat de seamă câte lucruri greșite primisem dintru început drept adevărate și cât de îndoielnice sunt cele ce am clădit mai târziu pe acestea, prin urmare că toate trebuie, o dată în viață, de-a binelea darîmate, spre a începe munca din nou, din temelii, în cazul că năzuiesc a statornici cândva în științe un lucru sigur și care să rămână. Dar isprava părea grea și așteptam să ating o vârstă atât de matură încât nici o alta să nu fie mai potrivită decât ea pentru pătrunderea științelor. De aceea am zăbovit atâta vreme încât, de aici înainte, aș păcătui dacă mi-aș măcina, stând pe gânduri bucata de timp ce-mi mai rămâne pentru făptuit. 

Iată tot ce au putut inventa oamenii pentru a fi fericiți. Și cei care fac pe filozofii în privința acestor lucruri, afirmând că lumea este lipsită de minte dacă poate petrece o zi întreagă alergând după un iepure pe care l-ar fi putut cumpăra pur și simplu, nu cunosc nimic despre natura noastră; pentru că, dacă ei ar fi cumpărat iepurele cu pricina , acest lucru nu i-ar fi împiedicat să se gândească la moarte și la ticăloșia stării lor, dar vânătoarea lui, care-i distrage - o poate face.

Într-adevăr, lumea cum o vedem nu există decât în creierul nostru. Nimeni nu va tăgădui că este deosebire între gânsac și câine. Privirea câinelui e inteligentă, el percepe din lumea aceasta o porție mult mai bună decât gânsascul; cu toate acestea, amândouă aceste ființe au ochi și creieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac cum o vede el, pentru câine item, pentru membru de la primărie- pentru Kant item. Totuși câtă deosebire între ochii de porc a subînțelesului membru și privirea adâncă a înțeleptului.

“Modernitatea” sub parabola alimentației și a digestiei.

Sensibilitatea infinit mai excitabilă (sub un ornament moral: sporirea compasiunii); abundența impresiilor disparate mai mare ca niciodată: - caracterul cosmopolit al mâncărurilor, al literaturilor, al ziarelor, al formelor, al gusturilor, chiar al peisajelor. Tempo-ul acestui șuvoi - un prestissimo. Impresiile se sting: ne ferim instinctiv să prelucărm ceva, să integrăm profund, să „digerăm” ceva; de aici rezultă slăbirea forței digestive. Apare un fel de adaptare la această năvală de impresii: omul uită să acționeze, el reacționează doar la stimulii externi. El își epuizează energia în asimilare, în apărare și preîntâmpinare.

Unui meseriaș priceput sau unui savant îi stă bine atunci când e mândru de arta sa și privește împăcat și mulțumit la viață. Nimic nu e mai jalnic, în schimb, decât un cârpaci sau un institutor care printr-o mină suferindă dă de înțeles că el ar fi fost născut pentru ceva mai bun. Nu există nimic mai bun decât binele! Iar aceasta înseamnă să ai o anumită îndemânare și din ea să creezi.