Slugile ascultă de stăpâni, iar vicioșii de poftele lor.

Privilegiul zeilor era să nu aibă nevoie de nimic, iar al oamenilor, care au asemănare cu zeii, să aibă nevoie de puțin.

Se spune că, la un moment dat, Alexandru cel Mare a venit să-l viziteze pe filozof în Corint. L-a găsit pe Diogene odihnindu-se în lumina soarelui, s-a prezentat, şi l-a întrebat dacă poate face ceva pentru el.

"Da, dă-te la o parte din lumina soarelui!", i-a răspuns Diogene.

Alexandru cel Mare a fost atât de impresionat de remarca filozofului încât ar fi spus: "dacă nu aş fi Alexandru, aş vrea să fiu Diogene", la care Diogene a replicat "dacă nu aş fi fost Diogene, aş vrea să fiu tot Diogene".

Nu sunt etern, sunt o ființă umană, o parte a întregului, așa cum o oră aparține zilei. Ca o oră voi veni și tot ca o oră voi trece.

- Totuși, Socrate, cred că fericirea e neîndoios o binefacere.

- Da, dacă numai și ea n-ar fi rezultatul unor bunuri îndoielnice.

- Cum, Socrate, cum să fie și fericirea întemeiată pe bunuri nesigure?

-Nu, fericirea n-ar fi nestatornică dacă n-ar consta din bogăție, frumusețe, putere, glorie și altele de acest fel.

Orice ți s-ar întâmpla, acel lucru a fost pregătit pentru tine, dintotdeauna și înlănțuirea cauzelor a pregătit de la începuturi, odată cu substanța ta, și întâlnirea cu acel eveniment. Eveniment ce vine să te întâmpine, ce ți s-a întâmplat și ți-a fost hărăzit și care există doar pentru tine, fiind conceput împreună cu tine încă de la început, plecând de la cauzele cele mai îndepărtate. Orice eveniment ce vine să te întâmpine a fost legat de tine prin destin și țesut odată cu tine de Tot, încă din începuturi.

Prea multă dragoste a celor lumești duce la cheltuială inutilă;
Bogății nemaivăzute se prefac în praf și pulbere.
Cel care știe ce e mulțumirea de sine nu poate fi umilit,
Cel care știe când să se oprească nu se degradează,
Acela va rezista în timp.

Nu avem motive să fim vanitoși, de parcă am fi înconjurați de posesiunile noastre. Acestea ne-au fost împrumutate doar. Le putem folosi și ne putem bucura de ele, dar cel care ni le-a dăruit decide cât timp le vom păstra. Datoria noastră e să avem pregătite darurile pe care le-am primit pentru o perioadă nedefinită de timp și să le returnăm atunci când ni se cere, fără să ne plângem. Doar un datornic mizerabil abuzează de înțelegerea creditorului său.

Șchiopătatul este o piedică pentru trup, dar nu pentru voință.

Boala este o piedică pentru trup, dar nu pentru voință, dacă nu voiești tu să fie. Șchiopătatul este o piedică pentru picior, dar nu pentru voință. Spune-ți asta de fiecare dată când ți se întâmplă ceva. Vei afla că orice este o piedică pentru un lucru, nu este pentru tine.

Dintotdeauna, oamenii şi-au căutat un loc în care să se refugieze: casă la ţară, pe malul mării sau la munte. Acesta este un însemn al oamenilor obişnuiţi; este însă în puterea fiecăruia de a se retrage în sine. Căci nicăieri, nici în locul cel mai liniștit, nu scapi de griji, doar în sufletul tău. Îţi găsești liniştea atunci când gândurile sunt foarte paşnice. Liniştea nu e nimic altceva decât o bună ordine mentală. Acordaţi-vă acest refugiu permanent şi vă veţi reface.

Nici taurul, nici omul nobil nu ajung dintr-odată ceea ce sunt; fiecare trebuie să treacă printr-un antrenament greu de iarnă, să se pregătească și să nu se avânte pripit spre ce nu i se potrivește.

În diminețile în care te lupți să te ridici din pat, să ai în minte acest gând; mă trezesc pentru a face o muncă pe măsura ființei umane. De ce să fiu supărat că voi împlini lucrurile pentru care am fost făcut și adus pe această lume? Sau am fost făcut să mă ghemuiesc sub pătură și să mă încălzesc? Dar e atât de plăcut! Deci te-ai născut pentru a te desfăta? Pe scurt, ca să fii răsfățat sau ca să-ți dai silința?

Nu avem motive să fim vanitoși, de parcă am fi înconjurați de posesiunile noastre, acestea ne-au fost împrumutate doar. Le putem folosi și ne putem bucura de ele, dar cel care ni le-a dat decide cât timp le vom păstra. Datoria noastră e să avem pregătite darurile pe care le-am primit pentru o perioadă nedefinită de timp și să le returnăm atunci când ni se cere, fără să ne plângem, doar un datornic mizerabil abuzează de bunăvoința creditorului său.

Dacă aspiri la filosofie, pregătește-te de aici încolo să se râdă de tine, să fii luat în batjocură de mulți, care vor spune că “iată, ni s-a întors filosoful” și “de unde ne-a sosit și încruntatul ăsta?”. Tu însă nu te arăta încruntat, ci ține-te de ce ți se pare mai bun, ca unul pus de zeu în locul acesta: amintește-ți că, dacă le ții piept, cei care mai înainte au râs de tine, mai apoi te vor admira, dar dacă te lași înjosit de ei, vei avea parte de râsete de două ori.

Cel care dorește să trăiască liber, să nu voiască ceva și nici să nu fugă de ceva ce depinde de alții.

Ești sărac cu duhul dacă vrei să trăiască veșnic copiii tăi, soția ta și prietenii tăi; căci vrei ceva ce nu depinde de tine și vrei să fie al tău ceea ce nu este al tău. Tot așa, dacă vrei ca slujitorul tău să nu greșească, ești prost. Dacă însă vrei să ajungi să nu fii dezamăgit, fă așa: ocupă-te doar de ce este cu putință. 

Stăpân îi este fiecăruia cel care are asupra sa puterea de a-i impune ce să vrea sau să nu vrea, pentru a-l duce la salvare sau la piere. Așadar, cel care dorește să fie liber să nu voiască ceva și nici să nu fugă de ceva ce depinde de alții; altminteri, este silit să fie sclav.

Ori de câte ori cineva te înfurie, să știi că gândul tău ți-a adus supărarea.

Amintește-ți că învinuirile sau loviturile nu ofensează în sine, ci părerea ta despre ele resimte ofensa. Ori de câte ori cineva te înfurie, să știi că gândul tău ți-a adus supărarea. De aceea, străduiește-te mai întâi să nu te lași cuprins de închipuirea ta: iar dacă apuci să stăpânești momentul și să amâni cearta, vei dobândi cu ușurință stăpânire de sine.

„Există puțină prietenie în lume, și mai puțină decât între alții, între egali - aceea era slăvită de obicei. Cea care există e între superior și inferior, căci succesul unuia e legat de al celuilalt […] Unul dintre principalele fructe ale prieteniei este ușurarea și descărcarea preaplinului inimii și nădufului pe care îl pricinuiesc și îl aduc suferințele sufletești, de toate felurile.” Un prieten este ca o ureche, „Cei care nu au prieteni cărora să-și deschidă inima sunt canibali pentru propria lor inimă… Și nu trebuie să înțelegem că acest lucru se referă numai la sfaturile sincere pe care cineva le primește de la un prieten al său, ci, mai înainte de a ajunge la aceasta, este sigur că spiritul și intelectul oricărui om care are mintea încărcată cu multe gânduri se lipezește, și ideile sale devin distincte când le împărtășește altuia și stă de vorbă cu acesta; el mânuiește ideile sale cu mai multă ușurință, le rânduiește în chip mai metodic; vede cum se prezintă ele îmbrăcate în cuvinte; în sfârșit, el devine astfel mai înțelept decât era, și aceasta printr-o convorbire de un ceas, mai mult decât printr-o meditație de o zi întreagă.

Un bob de nisip poate răsturna un munte. 
Nimic din ce vedem pe lume nu poate fi comparat cu apa,
deoarece ea este slabă și foarte influențabilă, 
însă nimic nu este mai eficient ca ea,
atunci când atacă piatra.